Clasificarea Procedeelor De Turnarea

TEHOLOGIA MATERIALELOR

CURSUL 5

CLASIFICAREA PROCEDEELOR DE TURNARE

1.Turnarea în forme temporare sau nepermanente

• Turnarea în forme din amestecuri obișnuite
• Turnarea în forme din amestecuri termoreactive
• Turnarea în forme din amestecuri cu autoîntărire

2.Turnarea în forme semipermanente

3.Turnarea în forme permanente (forma permanentă=cochilă)

Formele temporare se realizează din amestecuri de formare. Acestea sunt amestecuri de nisip cuarțos și un liant. Ca liant se folosește de regulă argila. Acestea se distrug după fiecare turnare.

Formele semipermanente se utilizează la mai multe turnări, dar în număr mic, și după fiecare turnare se recondiționează. Acestea se realizează din ciment sau ipsos.

Formele permanente sunt forme destinate producției de serie mare și masă. Se realizează din materiale metalice și rezistă la sute de mii de turnări.

Turnarea în forme temporare

Cavitatea formei este spatial gol în care se va solidifica metalul, pentru a obține piesa turnată. Această cavitate se realizează cu ajutorul unor modele. Metalul lichid ajunge în cavitatea formei printr-un ansamblu de canale numit rețea de turnare.

DESEN 1 (Schema procesului de turnare)

Dezbatere=distrugerea formei ca să scoată piesa/ruperea rețelei de turnare

Miezul materializează forma găurilor din piese. Miezurile se realizează din amestec de nisip cuarțos de carieră, spălat (conține argilă sub 0,2 %) și liant special, de regulă, leșie sulfitică. Miezurile se realizează din amestecul cu rezistență mecanică ridicată și de asemenea, cu refractaritate ridicată, întrucât sunt înconjurate tot timpul de metal, deci sunt supuse unor tensiuni mecanice și termice.

Rețeaua de turnare trebuie să fie tot timpul plină cu metal.

Amestecul de formare conține nisip cuarțos de carieră, liant și materiale auxiliare sau de umplutură care au rolul de a îmbunătăți anumite proprietăți. Pentru piesele mai puțin pretențioase se folosesc nisipuri nespălate care conțin argilă și impurități de tip                   sau impurități argiloase până la 50 % și nisipurile spălate care conțin sub 2 % argilă. Dintre aceste nisipuri, cele cu argilă mai puțin de 0,2% sunt destinate amestecurilor pentru miezuri.

Lianți:

• argila este un silicat de aluminiu hidratat ce are o granulație de ordiul micronilor, de aceea argila poate să îmbrace granulele de nisip. Prin introducerea în argilă a 5% apă, se umflă și leagă granulele de nisip
• bentonita este tot o argilă provenită din cenușa vulcanică și are o granulație f fină, de 0,1-0,2 microni. Ea are o capacitate de lipire mai mare decât argila
• sticla solubilă în prezența dioxidului de carbon formează un gel care leagă granulele de nisip.

Lianți artificiali: dextrina, melasa, colofonium, uleiul de in, novolag etc.

Materiale auxiliare: praful de huilă grasă, făina de fag

        DESEN 2

        Amestecul de formare trebuie să aibă următoarele proprietăți:

1.Plasticitatea-capacitatea de a se modela ușor

-este cu atât mai bună cu cât cantitatea de liant este mai mare și cu cât granulația nisipului este mai fină

2.Permeabilitate la gaze(corozitatea)-amestecul de formare trebuie să permit eliminarea gazelor care apar în procesul de turnare